Într-un viitor unde timpul înseamnă la propriu bani şi îmbătrânirea se opreşte la 25 de ani, singurul mod de a rămâne în viaţă e să câştigi, să furi sau să moşteneşti mai mult timp.

Will Salas trăieşte minut cu minut, munceste cinstit pentru a-si castiga timpul, insa preturile cresc nemilos, iar plata pare a fi din ce in ce mai neinsemnata. Intr-o seara, salveaza un necunoscut din mana hotilor de timp, strain al carui ceas valora aproape 100 de ani, o adevarata avere, dar si un real pericol. Afla ca acesta este batran de 200 de ani si ca viata pentru el nu-i mai poate rezerva nicio bucurie si nicio tristete pe care sa nu o fi trait deja.

In zorii zilei, strainul ii lasa mostenire lui Will intregul sau timp, inainte de a se sinucide. Intristat la vestea mortii necunoscutului, insa coplesit de binevoitorul dar ce îi dă acces la lumea înstăriţilor, Will decide sa ii faca o surpriza mamei sale. Acesta insa nu mai are suficient timp pe ceasul ei si neajungand la timp la fiul sau pentru a-i dona, femeia moare in bratele lui. In sufletul lui Will se naste atunci dorinta de razbunare impotriva celor bogati si o sete de razvratire impotriva conditiei sale si a ierarhiei nemiloase hotarate in functie de pretiosul timp.

Infiltrat in noua lume a bogatilor si bucurandu-se de noul sau statut, Will decide sa profite de tot, fara a-si uita insa scopul si fara sa stie ca pe urmele lui se afla un cronometror, un fel de politist intrigat de fluxul mare de timp donat fara motiv.

Ajuns la o petrecere a unor figuri importante, Will face cunostiinta cu Sylvia, care este chiar fiica magnatului timpului. Aproape prins de cronometror, Will abia reuseste sa scape, rapind-o insa pe frumoasa moştenitoare in vederea unei rascumparari. Actiunea si situatiile limita la care sunt supusi cei doi fugari ii fac sa se indragosteasca, iar Will gaseste in Sylvia nu numai o complice, ci si o razvratita, asemenea lui, impotriva strictetii impuse de tatal sau. Impreuna, boicoteaza si distrug sistemul corupt, rasturnand statutul claselor sociale, dar si organizarea societatii.

Insa aceasta actiune nu pare o solutie, caci saracii nu stiu sa traiasca altfel decat au fost invatati de natura conditiei lor si anume la limita dintre viata si moarte, iar inavutirea peste noapte nu le ofera un trai sigur si fericit, iar celelalte lucruri se devalorizeaza pana la disparitia utilitatii lor.